Dansul

dreamstime_xs_21502397.jpg

A pășit cu sfială pe dalele reci ale templului din Philae. Basoreliefuri impunătoare ale Zeiței și ale Zeului vorbeau despre legenda care a fascinat-o de când era copil.

Își dorea să fie la fel ca Zeița – impunătoare și totuși blândă, puternică și magică, plină de devotament și de iubire. Așa ar trebui să fie iubirea. O capacitate imensă de a te pune în slujba celui care este jumătatea ta, de a te dedica în totalitate devenirii lui. Ce poate fi mai înălțător? Cu siguranță asta ar fi transformat-o și pe ea. Împreună ar deveni astfel un întreg, zeu și zeiță, fericiți până la sfârșitul veacurilor.

Preotesele stăteau așezate în cerc, acoperite cu văluri țesute cu fire de aur și argint, atât de fine cum nu mai văzuse niciodată.

A intrat în cerc.

Preotesele au pornit dansul magic, unduind-și șoldurile și vălurile în jurul ei. Atrasă în dans, a început să se miște la fel ca ele, frenetic  și amețitor, până când nu a mai simțit pământul sub tălpi.

A prins vălurile și s-a înfășurat cu ele,  devenind una cu modelul zeiței pe care a jurat că o va aduce, prin ea, în lume.

 

S-au întâlnit la fântână. De o frumusețe angelică, părea trist și pierdut. În interiorul lui clocotea o putere imensă, care dacă ar fi fost adusă la lumină ar fi transformat lumea. Iar ea ar fi putut fi, alături de el, stăpâna lumii – Zeiță.

L-a luat de mână și l-a acoperit cu vălul, pornind dansul magic, unduindu-se în jurul lui până când nu a mai simțit pământul sub tălpi. Când vălul atingea o parte din trupul lui, aceasta se transforma în flacără. A dansat ani și ani, fără să mai știe de ea, până când l-a transformat cu totul în flacără. Apoi în scrum.

Privind la mormanul de cenușă s-a întrebat, mirată,  unde greșise. Poate  s-a unduit  prea repede, iar el nu a avut vreme să prindă pașii…

A încercat, din nou și din nou, cu alți bărbați triști și pierduți, potențiali zei. Prinși în dans, toți se transformau în scrum.

Obosită și dezamăgită s-a întors la templu. Preotesele stăteau așezate în cerc. A pășit hotărâtă  în mijlocul lor, dezvelindu-se de vălurile care îi promiteau putere și strălucire.

Razele soarelui i-au luminat trupul gol. Când căldura a cuprins-o cu totul o lumină argintie a țâșnit din interiorul ei, unindu-se cu razele aurii ce o scăldau.

Deasupra preoteselor așezate în cerc, unduindu-se lin, era acum chiar ea un dans de lumini aurii și argintii, împletindu-se armonios. Puternică, grațioasă și maiestoasă a devenit  deodată zeița lumii ei. Atunci a înțeles. Iubirea nu este despre sacrificiu. Nu este despre jumătăți ce se vor transformate și potrivite.

Iubirea este despre întregi ce dansează goi, unduindu-se lin și armonios, creând împreună alți pași nemaipășiți de nimeni până la ei.

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s