Berzele

Universul ne vorbește prin povești. Ca orice poveste, și cele ale Universului sunt miraculoase și pline de înțelesuri tainice, care te incită să la deslușești. În lumea magică a Universului se intră așa cum ascultă copiii povestea de noapte bună: cu inocență, curiozitate, emoție, sfioșenie; cu respect față de povestitor și mult drag de personajele fantastice. În poveștile Universului sunt invitați să joace vecini, colegi, rude, pomi, fluturi, nori și câteodată chiar soarele. Universul tâlcuiește istorii din orice și ni le dăruiește cu grație și cu toată iubirea pe care ne-o poartă.

Așa gândeam privind pe fereastră la stolul de berze ce desena cercuri pe deasupra blocurilor. Nu-mi amintesc să fi văzut vreodată atâtea berze planând maiestos peste oraș. Un oraș de altfel mult prea prins cu treburile multe din Vinerea Mare.

Încă doua cercuri și au dispărut ca prin farmec. Toate.

În locul lor, din spatele blocului s-a ridicat, amenințător, un nor negru de fum. A urmat o bubuitură. Claxoane. Panică. Sirene. Norul negru a acoperit cerul, iar orașul s-a oprit din freamăt. Pompierii, destoinici și mereu la datorie au stins vâlvătaia pornită din senin. În locul ei s-a așezat un miros greu de cauciuc ars. Mașina nou nouță, marcă de renume, a rămas scrum pe marginea trotuarului. Orașul a intrat din nou în vrie pentru că treburile sunt multe și nu lasă prea mult timp de întrebări. Și nici loc de răspunsuri.

Rămasă cu ochii lipiți de fereastră, doar pentru simplul motiv că nu-mi venea să cred ce văd, am zărit venind din depărtare, din nou, berzele. În rotocoale, plutind liniștite, au trecut peste orașul prea ocupat ca să le salute.

Ceva or fi vrut totuși să ne spună, îmi zic, și mă pornesc să caut despre berze.

„Barza, simbol al primăverii, vestitor al venirii pe lume a copiilor, este considerată în folclorul popular o pasăre sfântă. Când barza își face cuib pe o casă se zice că acea casă e protejată. Dar dacă proprietarul îi strică cuibul, atunci riscă să-și piardă locuința în incendiu.”, spune prin folclor, de unde se vede treaba că legătura dintre berze și foc e știută din vechime.

Dacă venim în timpurile noastre, mai exact în Vinerea Mare, devine lesne de descifrat misterul poveștii.

Berzele sunt simbolul renașterii, al redeșteptării și aducerii la lumină a copilului interior, a cărui voce am acoperit-o de mult. Ele vestesc Învierea. Iisus este modelul renașterii, dar renașterea însăși este aprinderea în mințile noastre a scânteii ce a fost pusă acolo încă de la început. Și uitată. Când vin, berzele ne anunță că e timpul să ne reamintim.

Acolo unde vin berzele, inimile sunt deschise să primească darurile. Sunt deschise să retrezească copilul interior, inocența și smerenia. Sunt deschise spre a-l primi pe Cristos. Sub protecția Lui frica dispare și își face loc iubirea.

Acolo unde berzele sunt alungate, gândind că strică acoperișul sau estetica, inimile sunt goale. Berzele pleacă și odată cu ele și protecția. Confuzi, cu o ierarhie a valorilor răsturnată, oamenii fără berze devin o pradă ușoară pentru acele energii a căror hrană e suferința.

Când ignorăm berzele, sufletul nostru rămâne pradă focului ce ne va mistui pe interior, făcând scrum tot ce am agonisit cu trudă, în iluzia că asta ne dă valoare.

Să primim cu bucurie primăvara, berzele, renașterea și lumina. Să le facem loc în inimi și să le dăm voie să ne protejeze.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s