Săptămana luminată și alegerea noilor începuturi

Iată-ne eliberați!

A trecut săptămâna patimilor. Le-am depășit cumva, înțelegând iluzia. Cum că am învinovățit pe nedrept trupul, crezând că ne limitează libertatea, ne face să suferim și în final ne stinge din viață. Am înțeles că am făcut din el un simbol al fricii și, atacând trupul am încercat să ucidem propria frică. Am învins moartea atunci când ne-am predat, în credință. În pace. Am înțeles că în iubire nu există frică.

Am sărbătorit revelarea, fiecare cum ne-am priceput. Cu ouă, cozonac, pască, sarmale, miel, stropite toate din abundență, pentru gust. După puteri. Pe alocuri cu câte un grătar, amintind de vremurile străvechi în care fiecare treaptă de inițiere era încheiată cu o jertfă. Punând cu umilință pe altar un vițel, o oaie, o fecioară…tot după puteri, plăteam zeilor intrarea într-o nouă etapă. Ca să fie îndurători. Și îndestulați… Ups, le-am amestecat. Asta e de dinainte, de pe când iepurașul făcea ouă.

Iar Iisus tocmai asta e venit să ne spună. Că nu-i nevoie de jertfă, că Tatăl e iubire și în iubire suntem Una cu El. Că nu suntem trupul și că trupul chiar nu e vinovat. Ca să nu o luam de la capăt, admitem că am înțeles, motiv pentru care am petrecut, așa cum se petrece la încheierea oricărui ciclu de învățământ. Doar că în loc de diplomă am primit lumină.

De astăzi intrăm într-o perioadă de integrare. Săptămâna luminată. Ne amintim de asta de fiecare dată când ne întâlnim cu un frate și îl salutăm. Admitem ca am înțeles și cum e cu înfrățirea. Toți suntem frați intru Cristos.

Perioada asta e ceva asemănător cu ieșirea la soare după ce ai stat o vreme în beci. Senzația aia de prea multă lumina cu care ochii trebuie să se obișnuiască.

Iar mintea să se alinieze cu libertatea. Pentru minte asta înseamnă să facă o nouă configurare a înțelesurilor și să creeze noi contexte ce să justifice noile înțelesuri. Adică să creeze o nouă realitate pe baza noilor învățături.

Pentru minte așa ceva este revoltător. Ei nu-i plac salturile. În plus o deranjează faptul că a fost pusă în lumină și descoperită că umblă cu iluzii. Cu cioara vopsită adică.

Minții îi plac atașamentele, mai cu seamă cele de trecut. Se poate și de viitor, dar nu-i atât de real. Trecutul e ceva cunoscut, deci sigur, chiar dacă a fost împletit din suferință și separare. Mintea, agățată de ce știe, vrea cu tot dinadinsul să ne întoarcă. Încearcă acum să creeze contexte asemănătoare cu cele vechi, care să îi redea confortul. Se folosește de imaginile trecutului, prezentându-le drept pierderi și surse de suferință. Ea zice că, dacă nu ne întoarcem la ce am fost, vom suferi și vom muri.

În traducerea vieții de zi cu zi asta ar suna cam așa: ai avut un serviciu care nu te împlinea și de care tocmai te-ai eliberat? Caută-ți alt serviciu în care să faci cam aceleași lucruri, dar măcar să primești mai mulți bani. Dacă nu ai serviciu ai să mori. Bine, ăsta e un exemplu fictiv, pur didactic pentru că în realitate noi suntem împliniți și abia așteptăm ziua de mâine, ca să mergem la serviciu.

Doar că tocmai am învins moartea și acum știm că noul nu este despre re-crearea trecutului. Noul este despre creativitate, despre ceva ce deține o valoarea nouă. Noul e un înțeles nou într-un context nou. Sau un înțeles nou într-un context vechi. Noul este despre înțelesuri, iar înțelesurile sunt în afara materiei, în conștiintă. Noul e o alegere.

Nu ne putem baza pe minte să facă alegeri sau să înțeleagă ceva. Alegerea e la noi, cei care ne-am re-născut, dincolo de minte, în lumină.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s