Dreptul la libertate

string.jpg

Trăim într-o lume aglomerată, unde e dificil să găsești un loc în care să respiri sau să parchezi. Când ai un loc al tău, un deal sau un garaj, ești cel mai fericit. Pe deal te simți liber și în pace. În garaj te simți cu mașina în siguranță. Nu deranjezi pe nimeni, doar respiri și parchezi. E un mod de a-ți trăi viața simplu și detașat de aglomerație.

Cum perspectiva asta asupra realității pare să nu fie chiar completă, am fost ajutată de câțiva colegi de trafic să o revizuiesc.

Se pare că asta cu respiratul și parcatul nu e o atitudine de șofer asumat, atâta timp cât zilele trecute m-am trezit cu mașina blocată, în propriul garaj, de către un alt conducător auto. Omul, cu o perspectivă total diferită și cu o realitate pe măsura perspectivei, în care tot ceea ce contează e propria persoană, a coborât liniștit din mașină și a plecat în treaba lui . În realitatea lui, faptul că cel blocat ar putea avea și el o altă treabă e total nesemnificativ. În definitiv fiecare cu treaba lui. Prima mea reacție a fost de lehamite. Apoi, luptătorul din mine s-a trezit și a chemat poliția care a făcut vâlvă în cartier cu stații, girofar și amenzi. Într-un final am găsit o rezolvare ca să pot pleca în treaba mea, fără să înțeleg mesajul pe care dragul de șofer s-a străduit să mi-l transmită. Așa că l-am primit din nou. De data asta pe farul din spate luat în viteză de un TIR pentru care strada pur și simplu s-a îngustat. Se întâmplă…Aici totul a devenit mult mai clar, când păgubitul (adică eu) a părut dintr-o dată să se transforme în vinovatul ce deranjează sistemul de asigurări.

Atunci am zis că e momentul să mă întreb ce am făcut atât de vital în viața mea, pe care o vreau doar simplă și în pace, încât alții nu mai au loc cu a lor.

Când alegi să devii creator conștient al vieții tale, cu singura dorință de a trăi liber și în pace, de multe ori te trezești că deranjezi. Sunt deranjați cei care, până să te apuce pe tine alegerile, îți conduceau cu iscusință viața. Adică, mai exact, trăiai pentru ca să le fie lor bine. Când simt că ți-a venit de binele tău, inconștient și subtil, cu disperarea celui care își pierde sensul, încearcă să te aducă înapoi…pe drumul cel bun. Nu pentru că binele tău ar coincide cu al lor sau pentru că te-ar iubi. Ci pentru că lor le e prea frică de schimbările pe care ai de gând să le aduci și care ar putea să-i pună și pe ei în fața unei alte perspective.

Se pun de-a curmezișul drumului, atacă cu agresivitatea celui care nu mai are nimic de pierdut, cu speranța să înțelegi că ești pe cale să produci dezastre. Că, doar să fii liber și la cârma vieții tale e similar cu un cataclism nuclear. E ca și cum încerci să le arăți că se poate trăi și altfel. Iar asta nu se poate!

Dacă atitudinea lor e justificată și demnă de compasiune, a ta însă poate deveni defensivă și confuză când nu privești obiectiv întreg tabloul. Apare o tendință de împotmolire și de cedare, menită doar să păstreze starea de aparent bine.

Oamenii cărora le-ai permis să-ți conducă viața sunt cei pe care i-ai făcut mai mari și mai puternici decât tine. Sunt cei cărora le-ai permis să te limiteze pentru că te-ai simțit vinovat să-i depășești. Cumva gândești că nu se face să treci peste regulile și cuvântul lor, că doar ei te-au făcut…mare și ce ești acum.

Sunt oamenii pe care i-ai admirat și, de multe ori, i-ai urmat, văzând în ei modele de succes. Și e posibil chiar să fie oameni de succes și demni de admirat. Doar că ei nu sunt TU, iar drumul lor spre succes nu e drumul tău.

Le-ai dat puterea ta și dreptul de a decide pentru tine, considerând asta recunoștință pentru că, cândva, te-au îndrumat sau ajutat.

Când vrei să trăiești o viață liberă și conștientă este importantă înțelegerea faptului că nu ești dator nimănui. Cu toți, maeștri și discipoli, am învățat împreună, unii de la alții și unii cu alții. Toți am ieșit îmbogățiți din fiecare lecție de viață, așa că nu mai este loc de îndatorări.

Ai dreptul să fii TU cel care ești cu adevărat, să fii liber și să zbori cât de sus te țin aripile. Atâta timp cât nu încalci legile Universului, ai dreptul să alegi experiențele pe care vrei să le trăiești, fără să le mai treci prin filtrele judecăților care nici măcar nu-ți aparțin.

Iar oamenii care ți-au fost alături au dreptul să aleagă și ei. Pot merge alături de tine, pe un drum pavat cu alte valori, de libertate, respect și autenticitate, luminat de razele blânde ale conștienței, sau pot rămâne pe calea lor, a luptelor de putere și judecăților.

Într-o lume aglomerată, unde e greu să găsești un loc în care să respiri sau să parchezi, singura garanție a păcii este să alegi să fii TU, liber de orice căutări, constrângeri, lupte, judecăți și prejudecăți, în armonie cu legile Universale, singurele pe care ești dator să le știi și să le respecți. Atunci toate vor veni de la Sine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s